Războiul care a avut nevoie de o bancă
Câștigarea unui război cere mai mult decât soldați. Cere venituri, împrumuturi și oameni dispuși să creadă că statul îi va plăti.
Repere în timp
- 1672Suspendarea plăților Coroanei afectează încrederea creditorilor.
- 27 iulie 1694Carta regală consfințește înființarea Băncii Angliei.
- 1734Banca se mută în sediul propriu de pe Threadneedle Street.
Nevoia de bani, problema încrederii
La sfârșitul secolului al XVII-lea, războiul împotriva Franței pune presiune pe finanțele engleze. În 1694, un împrumut de 1,2 milioane de lire acordat guvernului se află la originea Băncii Angliei. Instituția primește carta regală la 27 iulie. Ea începe ca o companie cu investitori privați, într-un context foarte diferit de cel al unei bănci centrale de astăzi.
O soluție instituțională
Persoanele care subscriu capital devin acționari, iar fondurile sunt împrumutate guvernului. Promisiunea rambursării și plata dobânzii leagă finanțarea prezentă de veniturile viitoare. Nu este începutul absolut al datoriei publice; este un moment important în organizarea unei relații durabile dintre creditori, bancă și stat.
Ce putem afla din registre
Arhiva Băncii Angliei păstrează carta, listele de subscriitori și primul registru de acțiuni. Numele, ocupațiile și sumele oferă puncte de plecare pentru a cerceta cine putea participa la finanțarea statului. Registrul spune mult despre investitori, însă nu descrie automat experiența celor care plăteau impozite și nu dețineau acțiuni.
Întrebarea despre putere
Interpretarea dosarului este că accesul la credit poate extinde capacitatea de acțiune a unui stat. Dar întrebarea istorică trebuie formulată și invers: ce obligații creează acest credit și cine suportă costurile? Pentru a răspunde complet ar trebui comparate documentele băncii cu bugetele, dezbaterile politice și sursele despre fiscalitate. Gravura reprodusă aici datează din 1800; ea ilustrează instituția de mai târziu, nu ziua înființării.
De ce ar fi împrumutat cineva bani Coroanei?
Neîncrederea avea o istorie. Muzeul Băncii Angliei leagă dificultățile de finanțare de suspendarea plăților de către Carol al II-lea în 1672, care afectase creditorii săi. În 1694, propunerea asociată negustorului William Paterson organiza împrumutul printr-o companie. Suma de 1,2 milioane de lire a fost subscrisă în 11 zile de 1.268 de participanți, iar împrumutul către guvern purta o dobândă anuală de 8%. Credibilitatea noii organizări conta alături de câștigul promis.
Acționarii și prima adresă a băncii
Primul registru de acțiuni consemnează inclusiv investiția de 10.000 de lire a regelui William și a reginei Mary. Alte documente ne aduc mai aproape de funcționarea zilnică: conducerea inițială avea un guvernator, un adjunct și 24 de directori, iar un contract de închiriere din 1694 privește Grocers’ Hall. Mutarea la Threadneedle Street avea să urmeze în 1734. Instituția nu s-a născut, așadar, în clădirea monumentală cu care este asociată astăzi.
Două noțiuni-cheie
- Datorie publică
- Obligațiile de plată asumate de stat prin împrumuturi. Ele leagă resursele folosite în prezent de plăți viitoare.
- Subscripție
- Angajamentul de a furniza capital. În 1694, participanții subscriau la capitalul băncii și deveneau acționari.
- Cheltuieli de război
- Împrumut organizat printr-o nouă instituție
- Legături durabile între stat și creditori
Ce ne spun sursele
O cartă arată regulile declarate ale instituției; un registru arată operațiuni și participanți. Cele două tipuri de documente răspund la întrebări diferite.
Cine apare în registrul creditorilor și cine rămâne invizibil într-o asemenea sursă?
Surse
Text de sinteză și interpretare al proiectului. Nu conține citate istorice inventate. Vezi bibliografia și creditele imaginilor.